duminică, 7 noiembrie 2010

Presimitire

Presimt:
Multe semne de intrebare si rostiri nedesfrunzite,
Priviri cautand rostiri si brate cautand taceri:
tacerea bratelor spre alte brate...
Presimt ameteala frunzelor si ratacirea buzelor,
guri inainte de presimtirea mainilor
si gestul mainii tale inainte de presimtirea toamnei,
atingerea genunchiului inainte de presimtirea gandului,
presimt caderea bluzei pe pamant
inainte de presimtirea coapselor.
Presimt parcul,intalnirea,atingerea
inainte de intalnirea noastra,
presimt privirea gurilor
si despartirea piepturilor
inainte de unirea trupurilor.
Presimt un singur trup inainte de noi,
de pamant,inainte de mare.
Nu stiu nimic,ci doar presimt!
Presimt departirea noastra
inainte chiar de presimtirea noastra.
Nu stiu nimic,ci doar presimt,
Doar te presimt .

sâmbătă, 6 noiembrie 2010


Presimt:
Multe intrebari si frunze nerostite,
Ochi care cauta priviri si guri care cauta cuvinte,
Mainile spre alte maini intinse
Si taceri trasnsparente si pline de cuvinte,
Ce nevoie mai ai si de cuvinte?
Ce nevoi mai ai,la ce sa mai gandesti
cand gestul mainii tale spune tot
si-acopera cu pielea ei si mintea?
Atingerea ce se presimte-n urmatoarea clipa
iti tine loc de frig,de vant,de gand.
Brate inainte de presimtirea gurilor,
Buzele inainte de presimtirea noastra,
Noi inaintea presimtirii noastre..........
-Presimti?

duminică, 31 octombrie 2010

Alb si rasturnat

Mi-am lasat corpul fara greutate
si mi-am lasat privirea-n puncte fixe sa imi scape,
In voia abisului eu m-am lasat
incat e totul alb in fata rasturnat
si pulsul bate-n piept precipitat.

Daca imi tineai doar inima la locul ei
in loc de iarba verde nu vedeam acuma zmei!
Si ce daca minutele se trec mai greu
si daca-n loc sa cada frunze cad femei
si daca-n loc sa ma-nvelesc in plapuma
ma invelesc in praf de zmei?
si daca inima-i in piept crapat
daca maci imi cresc in pat
daca totu-i alb in fata rasturnat
daca pulsul bate-n piept precipitat
daca simturile nu ma-nseala
si focul arde,apa spala,
femeia naste,copacul creste?
minutele isi vad de drum
pulsul bate odihnit,tigara se stinge,timpul revine,
dar totul e inca alb si rasturnat in fata
ce sa mai fac?......................................













































sâmbătă, 10 iulie 2010

De vorba cu Nichita...

Deasupra gurii sta nasul,iar deasupra nasului sta privirea.Tot corpul se invarte in jurul gurii asa cum planetele se invart in jurul soarelui.Daca vrei sa le vorbesti copacilor trebuie sa iti faci dintr-un brat o creanga de copac cu cinci ramuri,iar copacul trebuie sa isi faca dintr-o ramura a sa un brat cu cinci degete.Doar renuntant fiecare la o parte din sine poate exista o comunicare adevarata...
Asa cum pentru a intelege iarba trebuie sa fii asemenea ierbii.

joi, 8 iulie 2010

De vorba cu Nichita....

E un pacat de Dumnezeu sa repeti greselile trecutului tau,in loc sa te pregatesti pentru greselile care vor urma!.............................................................................................................................................
Se parea ca arborele pasarilor avea o craca de care nu s-a spunzurat nimeni!As vrea sa ma odihnesc in intimitatea unei secunde dintr-o ora de monotonie.Mi-ar fi de ajuns o singura secunda de intimitate din fiecare ora a zile,si as stapani timpul si mi-ar fi de ajuns.As trai veacuri,sau poate ele m-ar trai pe mine...Atata iti cer timpule,doar atata iti cer!

duminică, 30 mai 2010

``Mat`` dintr-un sarut

Imi esti draga
cand pasind din departare
te vad in calea gandurilor tale.
Imi esti draga
cand atingi pamantul,
cum regina intr-un joc de sah
isi i-a avantul.
Imi esti draga
cand ti-ai pierdut nebunii,caii,turele,
si ce-ti ramane-i sufletul
ce-ti sta pe buze!
Imi esti draga
ca celui ce infrange de infrant,
cand ``mat`` ii da dintr-un sarut!
Imi esti draga
cum drag ii e poetului
mirosul florilor de mac.
Imi esti draga
cum drag ii e actorului
de chipul ce ti l-a-ntrupat...
Imi esti draga
cand vazandu-te din departare
pasesc pe calea gandurilor tale...

miercuri, 12 mai 2010

Uitarea

Apari cateva clipe in privirea mea,
ma lasi sa te vad,
sa iti aud rasuflarea
si apoi dispari pentru un timp.
Ca sa imi iau o piatra de pe inima ,
vazandu-te cum te departezi,
invat sa te uit de fiecare data.
Cand tocmai te-am uitat
si ajung sa nu-mi mai pese
si sa-mi fie egal
si totuna
daca mai vii sau nu,
apari din nou,si iar
si mai neasteptat dispari.

De cate ori trebuie
iar si iar sa te uit?
De cate ori sa nu-mi mai pese?
Nu-i usoara nepasarea
atunci cand ti-ai dori sa-ti pese!

Sa fiu detasat,impersonal...
e riscant,
pentru ca s-ar putea intr-o zi
sa ajung sa devin
eu insumi!
E riscant pentru ca s-ar putea
ca intr-o zi sa nu mai dispari.

Mi-e foarte dor ca sa te uit,pleaca!
dar tu acum te-apropii tot mai mult.
Nu-i usoara nici uitarea,
atunci cand ti-ai dori
sa nu mai uiti.

Dar uite ca sunt si eu insumi,
si atasat,
si personal,
imi pasa si de tine
si-mi aduc aminte tot
si nu mai pot sa uit nimic!
...........................................
Ceva e prea de bine,
daca as disparea
ar fi totul perfect.
Acum e randul tau sa uiti.

marți, 4 mai 2010

Frica

M-am trezit in toiul diminetii dupa un cosmar,asa cum te trezesti in toiul vietii dupa un somn adanc.Si am vazut...
Am vazut o frica elementara in oameni:FRICA DE A TE ARATA ASA CUM ESTI.O data depasita aceasta frica,poti SA FII ASA CUM ESTI.
Mai mult decat atat,vointa ta devine pe deplin libera,si stii ca poti sa fii cu adevaRAT CINE VREI SI CUM VREI SA FII.Si asta fara teama ca vei fi judecat de ceilalti.Pentru ca AI ALES sa te judeci singur.
...Esti STAPANUL TAU acum.Credinta in tine e de neclintit.Rezonezi cu lumea,pentru ca Rezonezi cu tine insuti!
....M-am trezit in toiul diminetii dupa un cosmar si am vazut toate astea,pentru cine se regaseste am vazut.Cine sta ascuns in multime si te priveste pe furis,vanandu-ti fiecare gest in parte?Frica...de tine,de oameni,de ce-ai putea sa fii si nu esti inca.Trezeste-te!

luni, 1 martie 2010

Caderea

Nu exista sfarsitul a ceva,
pentru ca eu nu l-am cunoscut.
Eu nu cunosc sfarsitul.
Cunosc doar calatoria mea.
Prefer sa nu pun prea multe intrebari,
pentru ca se prea poate sa nu aiba cine
sa-mi raspunda.
Prefer sa judec mai putzin,
si sa iubesc mai mult!
Prefer sa nu caut prea mult raspunsuri,
ci sa traiesc asa cum imi inchipuii eu
ca merita trait!
Prefer sa nu fug,
ci sa ma apropii mereu
de ce vreau sa ating!
Daca ai mainile libere,
dar tot ce atingi,atingi cu teama,
mai bine sa nu atingi!
Pentru ca nu e cu totul,
si mai bine nu e nimic.
Daca ai mainile legate
si vrei sa atingi,
dar nu poti atinge nimic,
e tot din teama!
Dezleaga-te de maini,dezleaga-te de teama,
atinge tot!
Una fara alta nu se poate.
Si nu sta pe marginea prapastiei.
Asa nu esti nici orb,nici indiferent,
nici macar nebun.
Infrunta si arunca-te,
sari in gol,
deschide-ti ochii
si priveste-te!
Nu sta pe ganduri,
arunca-te cu totul
sau mori pentru totdeuna.
Acum sari!

joi, 18 februarie 2010

Autoportret

Peste tot unde privesc ma vad pe mine insumi.Sa fie oare egoul meu care se raporteaza tot timpul doar la sine?Cred ca e mai mult decat atat.Fiinta mea participa constient la tot ce i se intampla,isi doreste sa sustraga momente din existenta ei,sa le tina pentru sine si sa le impartaseasca,si sa le ridice in imaginatia ei dincolo de cotidian.Si totusi aceste momente unice trebuie sa ramana undeva in memorie,tin sa le pastrez si sa le transform in amintiri.Amintiri vii si irepetabile.Amintiri care formeaza trecutul,care le vad acum,in prezent,si care traiesc prin mine la fel de vii precum au fost in momentul in care chiar le-am trait.

Totul trece,se transforma,si pare a fi un haos.La fel cum eu ma transform clipa de clipa in sirul nesfarsit al emotiilor mele care le port dupa mine,si care ma definesc.In aceasta trecere continua,vreau,im doresc din rasputeri sa nu pierd totusi din ceea ce sunt,sa ma port mai departe,sa leg sirul vietii de maine cu cel de ieri:ceea ce sunt si traiesc acum.Nu pot sa fiu sigur decat de momentul asta,el e singurul viu si care mi se intampla cu adevarat.Acum.

Interiorizez tot ceea ce traiesc,trec prin filtrul fiintei mele:doar asa ma pot manifesta autentic si cu adevarat,doar asa ceea ce simt poate fi exprimat in mod real.

Metamorfoze

Ceva plange in mine:
o implinire ce trebuie sa piara,
pentru-a renaste alta...
Pe obrazul intarit de piatra
o lacrima nu cade
dar gol se pierde spre
o alta fatza.

Ceva sufera in mine:
o fericire ce trebuie sa taca
pentru-a lasa durerea
sa-mi vorbeasca...
Un om se stinge-n mine
de cu seara,
ca sa ma nasca-un altul,nou,
de dimineatza.

Imi confesez adesea orice gand,
si orisicui,
dar fii pe pace:
n-o fac pentru tine,
ci pentru gandul de-a ma stii
mai bine.

Si ce mai rad de mine
si de voi!cand goi si dezbracati
de vorbe false,
ne poticnim in ganduri rusinoase!

Ceva rade in mine!
ceva mare,neclintit
ce rade de durerea celui oropsit...
Privind in mine,
privesc chiar mersul lumii
intiparit la mine peste chip.

Ascunzatoarea

Mai multe vietzi de oameni,
fiecare cu bucuriile si cu suferintele lor,
cu victoriile si cu infrangerile lor
traiesc in mine.
Cum ei traiesc in mine
traiesc si eu in ei,
ies cu ei in lume
si sunt intrebat cine sunt ei,
cine sunt eu?
-Sunt doar niste masti,
raspund eu.

Intr-un singur piept se dau lupte grele,
un camp de lupta in care
nu moare nimeni
si toti sunt infranti,
o lupate din care
eu singur supravietuiesc dintre toti,
si dintre toti cei infranti
infrantul sunt eu!

Voi toti nu-mi dati pace
si-mi spuneti ca viata mea
e o vina,
o spuneti cu regretul celui care
nu s-a nascut,
cu lasitatea celui ce nu are
curajul sa traiasca!
Asa s-a intamplat
sa traiesc in locul vostru
ce voi nu ati putut trai vreodata!
Dar nu uitati:
voi sunteti mastiile
iar eu sunt chipul
pe care-l ascundeti!
Pe cine ascundeti?
De n-ati mai fi voi
m-ati lasa singur in fata oglinzii,
oglinda fara minciuni...
Si n-as mai avea pe cine
sa dau vina
nici cui sa ma scuz
pentru ambivalenta mea.

Oglinda nu reflecta masti,
doar cine esti.
doar fisuri de amintire,
rani
si riduri de expresie.
Nici o masca,
doar cine sunt.
De cine pot sa ma ascund?

marți, 16 februarie 2010

Fara noima

Ea vede in mine
ca printr-un glob de cristal
ce ii arata ce va fi
intre noi in urmatoare clipa.
Vrajitorul dilata durata secundelor
ce devin ore.
Ma privesti
asa cum ai privi un trup gol
care cere sa fie imbracat,
te-arunci in mine
asa cum te-ai arunca in gol!
Stam de vorba
si n-are nici o noima.
Si nici nu conteaza
ce ne spunem!
Noima are atingerea
mainii de la incheieturi
spre umerii tai.
Noima are frumusetea zilelor
care trec,
trec si raman in urma.
Nu,nu are nici o noima ce iti spun...
si de ce ar avea?
frumusetea nu are nici o noima.

Stralucire

-Ce vrei tu de la mine?
-Eu nu vreau frumusetzea ta,
si nu admir nimic
din ce poate fi admirat cu ochiul liber.
Lovesc in suprafatza fiintei tale
pana ce iti ating gandurile,
cu buricele degetelor.
Te dezbraci
nu de hainele tale,
te dezbraci de ca ma impiedica
sa te vad asa cum esti:
naturala,fara nici un artificiu.
Poate te intrebi acum:
cu ce te mai poti apara de mine?

Ti-am mai spus doar
ca nu vreau nimic din
frumusetea ta.
Nu ti-am spus ca
in timp ce tu te intrabai
ce vreau,
eu ti-am furat toata stralucirea!
Nu din dragoste,
ci din gelozie.

Dor de nastere

``E mult prea intens.Am obosit``
se auzea ca un suspin in aer de orgasm.
si pana si buricele degetelor
ii erau excitate.
Intra in ea cu
mandria celui ce stapaneste un trup
si ii apartine lui.
Si gemetele i se preschimbau
in gafaielile unui trup ranit
care isi cere infrangerea
si o primeste.

Nu stiu ce crezi tu,
dar eu as mai ramane in tine
doar cat ai vrea sa ma pastrezi
innauntrul tau.
Mama mea ma simte dinnauntrul ei
cum strig,
pana cand ma naste!
Mama mea simte orgasmul tau,iubito,
cu posesiunea mamei protectoare.
Pe cine cauta fiul tau oare
in fiecare imbratisare?

``Viatza e in alta parte``sau ce ar spune kundera despre mine

Esti vinovat!Da,esti vinovat!De fiecare data cand vei pleca de acasa vei simtzi in spatele tau o privire dezaprobatoare care te va striga sa vii inapoi!Vei umbla prin lume ca un catzel legat intr-o lesa lunga!Si chiar atunci cand vei fi departe,vei simti intotdeuna atingerea zgarzii pe ceafa ta!itzi vei petrece timpul in compania unor femei,cand vei fi cu ele in patul lor,tot va exista o lesa lunga cu zgarda legata in jurul gatului tau si undeva departe,mama ta va tzine de capatul ei si va simti din vibratzia smucita a coardei miscarile obescene carora te darui!
---Iar mama intarzie sa-l ierte pentru a simti cat mai mult cu putintza degetele lui pe pielea ei--

Ce ar spune Bacovia

E noapte cand oamenii se culca si se iubesc,cand tot orasul canta cu note de ploaie ca o veche pianola...singur,prin casa sa fac vesuri.
Poate era o noapte rotunda cand nu ne mai cunoastem,cand tot ce s-a scris s-a uitat,cand plecand dintr-un punct ajungi de unde ai plecat...o noapte ce intarzie,punand pe figura fixitatea uitata,uitand frumosulul posibil,cum poate l-au uitat multi.Ramanea ca totul e vanitate...
Ar trebui scrisa aceasta noapte,imi spuneam trezindu-ma din somn,sunt ani de cand ai uitat-o in paharul cu alcool...ar trebui scrisa aceasta noapte cu un sunte stins,in campia de ninsoare...pe care am uitat-o in paharul cu alcool

O foame de lup

Sunt copilul pur cu sufletul mare si nesecat de viatza,pe care o resimt in mine si care o fac sa palpite in jurul meu:in tot ce simt,ce fac,ce ating,ce miros,ce pipai.Simturile imi sunt mereu treze ca a unui lup tanar,iar haita mea de lupi sunt senzatiile si bucuria pe care o traiesc in strigatele mele lungi de luna.
Ochii mei sunt avizi dupa tot ce inseamna viatza,pandind in spatele fiecarui sentiment uman care poate trece prin porii fiintei mele.Falciile mele adulmeca de fiinte,devora si se lasa devorate de tot ce e uman,si poate fi degerat,trait,simtzit:indiferent de senzatii,stomacul meu nu e niciodata gol si se cere in permanenta hranit.Stomcaul meu nu face selectii,ci digera pana la capat fiecare farama de traire umana.