Peste tot unde privesc ma vad pe mine insumi.Sa fie oare egoul meu care se raporteaza tot timpul doar la sine?Cred ca e mai mult decat atat.Fiinta mea participa constient la tot ce i se intampla,isi doreste sa sustraga momente din existenta ei,sa le tina pentru sine si sa le impartaseasca,si sa le ridice in imaginatia ei dincolo de cotidian.Si totusi aceste momente unice trebuie sa ramana undeva in memorie,tin sa le pastrez si sa le transform in amintiri.Amintiri vii si irepetabile.Amintiri care formeaza trecutul,care le vad acum,in prezent,si care traiesc prin mine la fel de vii precum au fost in momentul in care chiar le-am trait.
Totul trece,se transforma,si pare a fi un haos.La fel cum eu ma transform clipa de clipa in sirul nesfarsit al emotiilor mele care le port dupa mine,si care ma definesc.In aceasta trecere continua,vreau,im doresc din rasputeri sa nu pierd totusi din ceea ce sunt,sa ma port mai departe,sa leg sirul vietii de maine cu cel de ieri:ceea ce sunt si traiesc acum.Nu pot sa fiu sigur decat de momentul asta,el e singurul viu si care mi se intampla cu adevarat.Acum.
Interiorizez tot ceea ce traiesc,trec prin filtrul fiintei mele:doar asa ma pot manifesta autentic si cu adevarat,doar asa ceea ce simt poate fi exprimat in mod real.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu