Sunt copilul pur cu sufletul mare si nesecat de viatza,pe care o resimt in mine si care o fac sa palpite in jurul meu:in tot ce simt,ce fac,ce ating,ce miros,ce pipai.Simturile imi sunt mereu treze ca a unui lup tanar,iar haita mea de lupi sunt senzatiile si bucuria pe care o traiesc in strigatele mele lungi de luna.
Ochii mei sunt avizi dupa tot ce inseamna viatza,pandind in spatele fiecarui sentiment uman care poate trece prin porii fiintei mele.Falciile mele adulmeca de fiinte,devora si se lasa devorate de tot ce e uman,si poate fi degerat,trait,simtzit:indiferent de senzatii,stomacul meu nu e niciodata gol si se cere in permanenta hranit.Stomcaul meu nu face selectii,ci digera pana la capat fiecare farama de traire umana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu