Uitarea

Apari cateva clipe in privirea mea,
ma lasi sa te vad,
sa iti aud rasuflarea
si apoi dispari pentru un timp.
Ca sa imi iau o piatra de pe inima ,
vazandu-te cum te departezi,
invat sa te uit de fiecare data.
Cand tocmai te-am uitat
si ajung sa nu-mi mai pese
si sa-mi fie egal
si totuna
daca mai vii sau nu,
apari din nou,si iar
si mai neasteptat dispari.

De cate ori trebuie
iar si iar sa te uit?
De cate ori sa nu-mi mai pese?
Nu-i usoara nepasarea
atunci cand ti-ai dori sa-ti pese!

Sa fiu detasat,impersonal...
e riscant,
pentru ca s-ar putea intr-o zi
sa ajung sa devin
eu insumi!
E riscant pentru ca s-ar putea
ca intr-o zi sa nu mai dispari.

Mi-e foarte dor ca sa te uit,pleaca!
dar tu acum te-apropii tot mai mult.
Nu-i usoara nici uitarea,
atunci cand ti-ai dori
sa nu mai uiti.

Dar uite ca sunt si eu insumi,
si atasat,
si personal,
imi pasa si de tine
si-mi aduc aminte tot
si nu mai pot sa uit nimic!
...........................................
Ceva e prea de bine,
daca as disparea
ar fi totul perfect.
Acum e randul tau sa uiti.