Autoportret

Peste tot unde privesc ma vad pe mine insumi.Sa fie oare egoul meu care se raporteaza tot timpul doar la sine?Cred ca e mai mult decat atat.Fiinta mea participa constient la tot ce i se intampla,isi doreste sa sustraga momente din existenta ei,sa le tina pentru sine si sa le impartaseasca,si sa le ridice in imaginatia ei dincolo de cotidian.Si totusi aceste momente unice trebuie sa ramana undeva in memorie,tin sa le pastrez si sa le transform in amintiri.Amintiri vii si irepetabile.Amintiri care formeaza trecutul,care le vad acum,in prezent,si care traiesc prin mine la fel de vii precum au fost in momentul in care chiar le-am trait.

Totul trece,se transforma,si pare a fi un haos.La fel cum eu ma transform clipa de clipa in sirul nesfarsit al emotiilor mele care le port dupa mine,si care ma definesc.In aceasta trecere continua,vreau,im doresc din rasputeri sa nu pierd totusi din ceea ce sunt,sa ma port mai departe,sa leg sirul vietii de maine cu cel de ieri:ceea ce sunt si traiesc acum.Nu pot sa fiu sigur decat de momentul asta,el e singurul viu si care mi se intampla cu adevarat.Acum.

Interiorizez tot ceea ce traiesc,trec prin filtrul fiintei mele:doar asa ma pot manifesta autentic si cu adevarat,doar asa ceea ce simt poate fi exprimat in mod real.

Metamorfoze

Ceva plange in mine:
o implinire ce trebuie sa piara,
pentru-a renaste alta...
Pe obrazul intarit de piatra
o lacrima nu cade
dar gol se pierde spre
o alta fatza.

Ceva sufera in mine:
o fericire ce trebuie sa taca
pentru-a lasa durerea
sa-mi vorbeasca...
Un om se stinge-n mine
de cu seara,
ca sa ma nasca-un altul,nou,
de dimineatza.

Imi confesez adesea orice gand,
si orisicui,
dar fii pe pace:
n-o fac pentru tine,
ci pentru gandul de-a ma stii
mai bine.

Si ce mai rad de mine
si de voi!cand goi si dezbracati
de vorbe false,
ne poticnim in ganduri rusinoase!

Ceva rade in mine!
ceva mare,neclintit
ce rade de durerea celui oropsit...
Privind in mine,
privesc chiar mersul lumii
intiparit la mine peste chip.

Ascunzatoarea

Mai multe vietzi de oameni,
fiecare cu bucuriile si cu suferintele lor,
cu victoriile si cu infrangerile lor
traiesc in mine.
Cum ei traiesc in mine
traiesc si eu in ei,
ies cu ei in lume
si sunt intrebat cine sunt ei,
cine sunt eu?
-Sunt doar niste masti,
raspund eu.

Intr-un singur piept se dau lupte grele,
un camp de lupta in care
nu moare nimeni
si toti sunt infranti,
o lupate din care
eu singur supravietuiesc dintre toti,
si dintre toti cei infranti
infrantul sunt eu!

Voi toti nu-mi dati pace
si-mi spuneti ca viata mea
e o vina,
o spuneti cu regretul celui care
nu s-a nascut,
cu lasitatea celui ce nu are
curajul sa traiasca!
Asa s-a intamplat
sa traiesc in locul vostru
ce voi nu ati putut trai vreodata!
Dar nu uitati:
voi sunteti mastiile
iar eu sunt chipul
pe care-l ascundeti!
Pe cine ascundeti?
De n-ati mai fi voi
m-ati lasa singur in fata oglinzii,
oglinda fara minciuni...
Si n-as mai avea pe cine
sa dau vina
nici cui sa ma scuz
pentru ambivalenta mea.

Oglinda nu reflecta masti,
doar cine esti.
doar fisuri de amintire,
rani
si riduri de expresie.
Nici o masca,
doar cine sunt.
De cine pot sa ma ascund?

Fara noima

Ea vede in mine
ca printr-un glob de cristal
ce ii arata ce va fi
intre noi in urmatoare clipa.
Vrajitorul dilata durata secundelor
ce devin ore.
Ma privesti
asa cum ai privi un trup gol
care cere sa fie imbracat,
te-arunci in mine
asa cum te-ai arunca in gol!
Stam de vorba
si n-are nici o noima.
Si nici nu conteaza
ce ne spunem!
Noima are atingerea
mainii de la incheieturi
spre umerii tai.
Noima are frumusetea zilelor
care trec,
trec si raman in urma.
Nu,nu are nici o noima ce iti spun...
si de ce ar avea?
frumusetea nu are nici o noima.

Stralucire

-Ce vrei tu de la mine?
-Eu nu vreau frumusetzea ta,
si nu admir nimic
din ce poate fi admirat cu ochiul liber.
Lovesc in suprafatza fiintei tale
pana ce iti ating gandurile,
cu buricele degetelor.
Te dezbraci
nu de hainele tale,
te dezbraci de ca ma impiedica
sa te vad asa cum esti:
naturala,fara nici un artificiu.
Poate te intrebi acum:
cu ce te mai poti apara de mine?

Ti-am mai spus doar
ca nu vreau nimic din
frumusetea ta.
Nu ti-am spus ca
in timp ce tu te intrabai
ce vreau,
eu ti-am furat toata stralucirea!
Nu din dragoste,
ci din gelozie.

Dor de nastere

``E mult prea intens.Am obosit``
se auzea ca un suspin in aer de orgasm.
si pana si buricele degetelor
ii erau excitate.
Intra in ea cu
mandria celui ce stapaneste un trup
si ii apartine lui.
Si gemetele i se preschimbau
in gafaielile unui trup ranit
care isi cere infrangerea
si o primeste.

Nu stiu ce crezi tu,
dar eu as mai ramane in tine
doar cat ai vrea sa ma pastrezi
innauntrul tau.
Mama mea ma simte dinnauntrul ei
cum strig,
pana cand ma naste!
Mama mea simte orgasmul tau,iubito,
cu posesiunea mamei protectoare.
Pe cine cauta fiul tau oare
in fiecare imbratisare?

``Viatza e in alta parte``sau ce ar spune kundera despre mine

Esti vinovat!Da,esti vinovat!De fiecare data cand vei pleca de acasa vei simtzi in spatele tau o privire dezaprobatoare care te va striga sa vii inapoi!Vei umbla prin lume ca un catzel legat intr-o lesa lunga!Si chiar atunci cand vei fi departe,vei simti intotdeuna atingerea zgarzii pe ceafa ta!itzi vei petrece timpul in compania unor femei,cand vei fi cu ele in patul lor,tot va exista o lesa lunga cu zgarda legata in jurul gatului tau si undeva departe,mama ta va tzine de capatul ei si va simti din vibratzia smucita a coardei miscarile obescene carora te darui!
---Iar mama intarzie sa-l ierte pentru a simti cat mai mult cu putintza degetele lui pe pielea ei--

Ce ar spune Bacovia

E noapte cand oamenii se culca si se iubesc,cand tot orasul canta cu note de ploaie ca o veche pianola...singur,prin casa sa fac vesuri.
Poate era o noapte rotunda cand nu ne mai cunoastem,cand tot ce s-a scris s-a uitat,cand plecand dintr-un punct ajungi de unde ai plecat...o noapte ce intarzie,punand pe figura fixitatea uitata,uitand frumosulul posibil,cum poate l-au uitat multi.Ramanea ca totul e vanitate...
Ar trebui scrisa aceasta noapte,imi spuneam trezindu-ma din somn,sunt ani de cand ai uitat-o in paharul cu alcool...ar trebui scrisa aceasta noapte cu un sunte stins,in campia de ninsoare...pe care am uitat-o in paharul cu alcool

O foame de lup

Sunt copilul pur cu sufletul mare si nesecat de viatza,pe care o resimt in mine si care o fac sa palpite in jurul meu:in tot ce simt,ce fac,ce ating,ce miros,ce pipai.Simturile imi sunt mereu treze ca a unui lup tanar,iar haita mea de lupi sunt senzatiile si bucuria pe care o traiesc in strigatele mele lungi de luna.
Ochii mei sunt avizi dupa tot ce inseamna viatza,pandind in spatele fiecarui sentiment uman care poate trece prin porii fiintei mele.Falciile mele adulmeca de fiinte,devora si se lasa devorate de tot ce e uman,si poate fi degerat,trait,simtzit:indiferent de senzatii,stomacul meu nu e niciodata gol si se cere in permanenta hranit.Stomcaul meu nu face selectii,ci digera pana la capat fiecare farama de traire umana.