Ascunzatoarea

Mai multe vietzi de oameni,
fiecare cu bucuriile si cu suferintele lor,
cu victoriile si cu infrangerile lor
traiesc in mine.
Cum ei traiesc in mine
traiesc si eu in ei,
ies cu ei in lume
si sunt intrebat cine sunt ei,
cine sunt eu?
-Sunt doar niste masti,
raspund eu.

Intr-un singur piept se dau lupte grele,
un camp de lupta in care
nu moare nimeni
si toti sunt infranti,
o lupate din care
eu singur supravietuiesc dintre toti,
si dintre toti cei infranti
infrantul sunt eu!

Voi toti nu-mi dati pace
si-mi spuneti ca viata mea
e o vina,
o spuneti cu regretul celui care
nu s-a nascut,
cu lasitatea celui ce nu are
curajul sa traiasca!
Asa s-a intamplat
sa traiesc in locul vostru
ce voi nu ati putut trai vreodata!
Dar nu uitati:
voi sunteti mastiile
iar eu sunt chipul
pe care-l ascundeti!
Pe cine ascundeti?
De n-ati mai fi voi
m-ati lasa singur in fata oglinzii,
oglinda fara minciuni...
Si n-as mai avea pe cine
sa dau vina
nici cui sa ma scuz
pentru ambivalenta mea.

Oglinda nu reflecta masti,
doar cine esti.
doar fisuri de amintire,
rani
si riduri de expresie.
Nici o masca,
doar cine sunt.
De cine pot sa ma ascund?