Prapastie in cer

Prapastie in Cer


Ieri credeam ca nu mai vii.Stiam ca nu trebuia sa te las singura.Ma asteptam sa nu mai apari...
M-as fi afundat intr-o prapastie de vicii.
Dar ai aparut cum apare un inger al dragostei intr-o prapastie fara margini.Ca o salvare.
Spre seara ai revenit iar.Eu te priveam cu niste ochi mari,negrii si stralucitori.Starea mea era de o luciditate deliranta;iti absorbeam respiratia intr-o stare vecina cu transa.Nu era nevoie de nici macar o atingere a mainii.Te gaseam undeva in spatele ochiilor tai si `sapam`in adancul fiintei tale.Ai zambit.
Din privirea ta cadeau oglinzi.Oglinzile straluceau si se spargeau si nu ne vedeam in ele.Oglinzi goale.Sufletele se refugiau din sine si pielea tremura la atingerea cioburilor.Stare de fericire mai dureroasa decat durerera.`Sapam`in tine pana la spargerea ultimei oglinzi.Pana ajungeam sa Vad.Sa Te vad.----------------------------------------------------------------
Noaptea tarziu am iesit din prapastia pamantului negru si am inceput sa `sap`mai jos in adancul pamantului:in adancul tau.Am `sapat`adanc pana in miezul necunoscut al fiintei tale.Pielea tremura si starea de transa se transforma in picuri de apa.Corpurile alunecau in apa dincolo de inec.Respiram apa.Apa se ineca in sine si noi salvam apa de la inec.Strangeam apa in brate amandoi.De abia cand am iesit din cada apa a inceput sa respire calma.Am legat noaptea cu o esarfa la ochi si noaptea nu vedea nimic.Am inceput sa iubim noaptea.Noaptea suferea in placerea ei.Am intrat in linistea noptii. Am intrat in noapte,am intrat in tine,ai intrat in noapte...
Am intrat in tine pana am coborat jos de tot.Acolo am descoperit o prapastie in cer.
E dimineatza.Ai fatza transfigurata.Zambesti.Am `sapat`in tine pana la spargerea ultimei oglinzi.Da!Ultima suflare.....Pana te-am vazut.Soarele chinuitor e acoperit de gandurile noastre.E intuneric ziua.Penumbra.Racoare.E bine.E prapastie in cer...